Betonul romanilor și secretul rezistenței lui timp de milenii

21

Construcții romane, vechi de milenii, par să reziste în timp fără prea multe probleme, punând în umbră multe dintre construcțiile zilelor noastre. Cercetătorii au încercat să afle secretele care stau la bazele acestei remarcabile durabilități.

Experți din America și Europa sunt de părere că au descoperit secretul longevității deosebite al unor minuni arhitecturale construite de romani acum aproximativ 2000 de ani, cum ar fi apeductele sau Panteonul din Roma: betonul care se poate repara singur.

Cercetătorii speră astfel vor putea contribui la ameliorarea impactului pe care-l are producția de beton asupra mediului și a climei și la reducerea generării de gaze cu efect de seră.

Până acum se cunoștea că adăugarea unui ingredient special, cenușa vulcanică din regiunea italiană a Golfului Napoli, ar fi secretul rezistenței deosebite a betonului roman. Cenușa era transportată în tot Imperiul Roman pentru a fi folosită în construcții.

Însă acum experții au identificat alt ingredient prezent în compoziția betonului, și anume micile bucăți albe și strălucitoare de var.

„De când am început să lucrez la betonul roman, am fost mereu fascinat” de prezența acestor componente, arată într-un comunicat Admir Masic, coautor al studiului publicat în revista Science Advances și profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din SUA. „Ele nu sunt prezente în betonul modern, atunci de ce erau prezente în betonul vechi?”.

Se credea până acum că prezența acestor mici piese se datorează unui amestec prost, sau calității scăzute a materiilor prime. Însă folosind tehnici avansate de imagistică la examinarea betonului dintr-un zid de oraș din Privernum, Italia, cercetătorii au identificat micile bucăți ca fiind de fapt carbonat de calciu, o substanță chimică formată la temperaturi foarte ridicate.

Astfel s-a ajuns la concluzia că varul nu fusese de fapt înglobat în mortar prin simpla amestecare cu apă, ci sub formă de var viu. Spre deosebire de ceea ce se credea până acum, tocmai acest „amestec fierbinte” ar fi ingredientul care conferă acestui beton rezistența sa uimitoare.

Cum funcționează? La apariția fisurilor, contactul dintre apa de ploaie și betonul produce o soluție saturată de calciu, care se recristalizează apoi în carbonat de calciu și umple fisurile.

Oamenii de știință au testat această ipoteză pe câteva mostre de beton, folosind același procedeu. Experții au fisurat în mod deliberat betonul și peste el au turnat apă, și după două săptămâni, betonul se reparase complet. Prin contrast, o altă probă fabricată de data aceasta fără var a rămas crăpată.

Pasul următor este comercializarea și introducerea în uz a acestui beton cu o compoziție modificată, revoluționară, dar atât de veche!