Frauda alimentară: Tu știi ce ai mâncat azi?

8

„Brânza din comerț nici n-a trecut pe lângă lapte!!” Ați auzit oare această replică în gura vreunei gospodine care știe ce e bun și ce nu? Din păcate, este expresia unui fenomen cât se poate de real și care în ultimul timp ia amploare: frauda alimentară.

„Vă garantez că ori de câte ori un produs poate fi trecut drept ceva mai scump, așa va fi. Este atât de simplu”, a declarat autorul cărții „Real Food/Fake Food”, Larry Olmsted.

Frauda alimentară este un fenomen atât de extins și cu implicații atât de grave, încât în prezent face obiectul unor politici UE special elaborate în vederea prevenirii și combaterii ei. Ea amenință buna funcționare a pieței comunitare interne, poate conduce la riscuri pentru sănătatea publică, autoritățile de control își pierd credibilitatea, companiile pierd bani și consumatorii își pierd încrederea în produsele alimentare.

După estimarea dată de Food and Drug Administration, frauda alimentară afectează cel puțin 1% din industria alimentară globală, cu un cost de pana la 40 de miliarde de dolari pe an. Însă aceeași instituție recunoaște că nu se poate estima frecvența acestor practici, impactul global sau cel economic al acestora.

Motivația este una singură: câștigul economic. Mijloacele sunt variate. Cele mai frecvente fraude sunt în sfera etichetării, urmate de cele privitoare la materiile prime sau ingrediente de o altă calitate decât cea declarată. Cele mai frecvente tipuri de fraude alimentare sunt următoarele:

Substituirea care constă din:

  • înlocuirea cărnii de vită cu carne de cal;
  • substituirea mierii de albine cu sirop de zahăr;
  • amestecarea în cafeaua măcinată sau instant a unor pulberi fabricate din porumb prăjit, cicoare, orez prăjit, zahăr ars etc.;
  • în cazul plantelor aromatice, inserarea unor părți necomestibile din planta respectivă, de exemplu la șofran și oregano.

Diluția presupune cel mai frecvent amestecarea uleiurilor superioare de măsline sau trufe, cu ulei de porumb.

Contrafacerea este comisă prin:

  • vinuri inferioare comercializate sub denumiri de marcă (Murfatlar, Jidvei etc.);
  • mențiunea pe etichetă a fabricării produsului cu ajutorul unor tehnologii avansate, (de exemplu, termoskin pentru mezeluri feliate și ambalate, care presupune realizarea condițiilor de vacuum în pachet la o presiune de 15 atmosfere), în realitate folosindu-se tehnologii obișnuite.

Disimularea implică:

  • menționarea incorectă (sau ne-menționarea) originii unui ingredient (de exemplu, origine UE, el provenind de fapt din China);
  • utilizarea alcoolului tehnic la fabricarea băuturilor spirtoase.

Etichetarea frauduloasă se realizează prin:

  • vânzarea alimentelor obișnuite drept ecologice sau bio;
  • etichetarea peștelui provenit din acvacultură ca fiind de origine din mediu sălbatic, sau a unei varietăți inferioare de pește sub descrierea unei categorii superioare;
  • vânzarea pâinii fabricate din faină albă cu coloranți, drept pâine neagră;
  • comercializarea sării pentru deszăpezirea de drumuri drept sare alimentară;
  • menționarea incorectă a greutății pe etichetă;
  • modificarea termenului de valabilitate al alimentelor.

Cum putem detecta și evita frauda alimentară?

Grupul de reflecție pentru prevenirea fraudei alimentare recomandă 5 întrebări pe care consumatorul obișnuit și le poate pune pentru a fi mai puțin vulnerabil la acest tip de fraudă.

  • Despre ce tip de produs este vorba? Trebuie acordată o atenție sporită oricărui produs.
  • Puteți face diferența dintre produse asemănătoare?
  • Cunoașteți retailerul sau furnizorul? Îi considerați demn de încredere?
  • Dacă faceți cumpărături online, furnizorul online este recomandat printr-o sursă de încredere?
  • Este furnizorul legitim?