Gaura din stratul de ozon se acoperă. Stratul, complet refăcut în 20 de ani

7

Stratul de ozon al Pământului, la un moment dat cel mai mare motiv de îngrijorare cu care se confrunta omenirea din cauza găurilor din el care era un pericol pentru mediu, este pe cale de a se vindeca în două decenii cam pese tot în lume. Este efectul acțiunilor decisive ale guvernelor de a reduce treptat, până la eliminare, substanțele care epuizează stratul de ozon, arată o nouă evaluare a ONU.

Până în 2040 este de așteptat ca dispariția stratului de ozon, fenomen care urma să expună omenirea la razele ultraviolete dăunătoare de la soare, să fie un fenomen complet inversat în întreaga lume, cu excepția regiunilor polare. În dreptul polilor, stratul de ozon va avea nevoie de ceva mai mult timp pentru a se reface, și anume până în 2045 peste Arctica și până în 2066 peste Antarctica, spune raportul.

Alarma legată de subțierea stratului de ozon a fost dată în anii ’80 a determinat protocolul de la Montreal din 1989, un acord internațional care a ajutat la eliminarea a 99% din substanțele chimice care epuizează stratul de ozon, de exemplu clorofluorocarburile (CFC), utilizate ca solvenți și agenți frigorifici. Începând de atunci, stratul de ozon s-a îmbunătățit constant.

CFC-urile sunt și gaze cu efect de seră, și dacă nu s-ar fi luat măsurile respective pentru refacerea stratului de ozon, utilizarea lor continuă necontrolată ar fi ridicat temperatura globală cu până la 1 grad Celsius până la jumătatea secolului. Astfel, acțiunile întreprinse au îmbunătățit răspunsul la criza climatică.

„Acțiunea privind ozonul creează un precedent pentru acțiunile climatice”, a declarat secretarul general al Organizației Meteorologice Mondiale, Petteri Taalas, care a prezentat raportul de etapă, realizat la fiecare patru ani.

„Succesul nostru în eliminarea treptată a substanțelor chimice care consumă ozon ne arată ce se poate și trebuie făcut de urgență pentru a renunța la combustibilii fosili, a reduce gazele cu efect de seră și, astfel, a limita creșterea temperaturii”, aflăm de la Taalas.

Acordul de la Montreal, prin răspunsul unit și global pe care l-a declanșat, trebuie considerat „cel mai de succes tratat de mediu din istorie și oferă încurajare țărilor lumii pentru a decide un țel în baza căruia să acționeze”, crede David Fahey, cercetător la National Oceanic and Atmospheric Administration, autorul principal al noii evaluări.

Bineînțeles, au existat suișuri și coborâșuri în evoluția acestui efort. De exemplu, în 2018, oamenii de știință au detectat o creștere a utilizării CFC în China care, în cele din urmă, a fost remediată. Pe de altă parte, CFC-urile a trebuit să fie înlocuite cu un alt grup de substanțe chimice industriale, hidrofluorocarburile (HFC), ceea ce a ridicat alte probleme, acestea fiind gaze cu efect de seră și determinând necesitatea un alt acord internațional, încheiat la Kigali, pentru a reduce utilizarea acestora.

O problemă suplimentară este faptul că CFC-urile rămân în atmosferă timp de aproximativ un secol, aflăm de la Fahey. „Este ca și cum ai aștepta ca vopseaua să se usuce, trebuie doar să aștepți ca natura să-și facă treaba și să elimine aceste substanțe chimice”, a spus el.

Când vine vorba de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, provocarea este și mai mare, acestea persistând în atmosferă mult mai mult timp. În plus, dacă CFC-urile au fost produse de doar câteva companii, în schimb emisiile provenite de la combustibilii fosili sunt universal răspândite și generate în aproape toate activitățile. „CO2 este o altă categorie când vine vorba de longevitate, ceea ce este îngrijorător”, a mai adăugat cercetătorul.

Acest raport este primul de acest fel care analizează potențialul impact al geoingineriei solare asupra stratului de ozon. Aceasta este o propunere de intervenție climatică prin pulverizarea în masă în atmosferă a particulelor reflectorizante, cum ar fi sulful, în scopul de a devia lumina soarelui și, de aici, a reduce încălzirea globală.

Această practică controversată, propusă de guvernul SUA, va putea potențial să reducă temperaturile globale, dar ar putea avea „consecințe nedorite, inclusiv efecte asupra ozonului”, arată raportul, deși admite că există „multe lacune de cunoștințe și incertitudini care împiedică o evaluare mai clară în acest moment”.