Maximul Solar, un nou ciclu solar până în 2026. Soarele își intensifică activitatea

21

Un nou ciclu solar a început, și cercetătorii estimează că va dura până în 2026. Este pe drept denumit “Maximul Solar”, și se pare că există o probabilitate între 0.46% şi 1.88% să ne lovească un uragan solar ca în 1859.

Ce este ciclul solar? Este o variaţie periodică a radiaţiei solare, cu o durată medie de 11,2 ani, și care determină schimbări climatice pe Pământ. În decursul unui astfel de ciclu solar se înregistrează o fluctuaţie sincronizată de la o perioadă de activitate minimă la o perioadă de activitate maximă a nivelului de radiaţie şi de ejecţie solară, a numărului şi dimensiunii petelor solare, a erupţiilor solare şi a buclelor coronale, aflăm de la National Wheater Service din SUA.

Ciclul solar actual este al 25-lea de când a început înregistrarea observaţiilor astronomice asupra petelor solare, adică din anul 1755. El a început în decembrie 2019 și se va încheia în anul 2030.

În 2022, omenirea era preocupată de războiul ruso-ucrainean, de valul de scumpiri şi de criza energetică, și nu a băgat de seamă cum activitatea solară a luat amploare. Perioada cunoscută sub numele de maximul solar va dura din 2023 până în 2026, cu apogeul în 2025, prin contrast cu minimum solar, când nu există pete solare.

Perioada de maximum solar cunoaște un număr mai mare și mai variat de activităţi solare în ciclul solar al stelei sistemului nostru solar, printre acestea apărând sute de pete solare.

Comparativ cu acesta, ciclul solar 24 (2008-2019) a fost mai calm, cu maximul solar în 2014, când s-au înregistrat 81 de pete solare. La mijlocul lui 2012, o ejecţie de masă coronală de dimensiunea celei din 1859 a trecut pe lângă Pământ. Ciclul solar 23 (1996 -2008) a avut o activitate medie, atingând numărul de 183 de pete solare în 2001. Earth Observatory, un site de la NASA, a comunicat în aprilie 2001 că s-a produs cea mai mare erupţie solară observată vreodată de satelitul Observatorului Solar şi Heliosferic (SOHO).

Un ciclu solar cu activitate solară mai extinsă a fost cel cu numărul 22, fiind înregistrate 212 de pete solare în anul 1989. O ejecție de masă coronală pe 9 martie 1989 a declanșat o furtună geomagnetică, care a debutat pe Pământ cu aurore extrem de intense la ambii poli. Anumiți sateliţi de pe orbită n-au funcţionat timp de câteva ore, iar comunicaţiile meteorologice prin satelit au fost și ele întrerupte.

Cea mai puternică furtună geomagnetică a secolului al XX-lea a fost între 13 şi 15 mai 1921, cauza fiind o ejecţie de masă coronară extraordinar de puternică care a avut impact asupra asupra magnetosferei Pământului.

Printre efectele acestei furtuni a fost încetinirea și apoi oprirea totală a Serviciului de telegrafie din SUA, la miezul nopţii, pe 14 mai 1921, din cauza siguranţelor arse şi a echipamentelor avariate, și deteriorări ale sistemelor telegrafice în Europa şi în emisfera sudică.

De această dată, înainte ca producerea de pete solare să ia amploare în 2024, NOAA (Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică) este programată să lanseze o navă spaţială destinată prognozării meteorologice operaţionale în spaţiu. Aceasta va fi echipată cu instrumente de monitorizare a vântului solar, echipamente pentru furnizarea de imagini ale ejecţiilor de masă coronală şi de raportare a altor fenomene extreme ale stelei noastre, oferind informaţii cu mult timp înainte ca o ejecţie de masă coronală de anvergura evenimentului Carrington din 1859 să lovească din nou Pământul.