Pământul, într-o nouă geologică. Holocenul s-a încheiat după anul 1950

9

Era geologică actuală s-ar numi Antropocen, iar oamenii de știință intenționează să selecteze un loc de pe Pământ care să ilustreze debutul epocii actuale, în care Homo Sapiens și-a pus amprenta asupra Terrei. Acest sit are scopul de a demonstra cât mai clar modul în care omul a intervenit asupra structurii suprafeței planetei.

Era geologică care a luat sfârșit, Holocenul, a debutat acum 11.700 de ani, la încheierea ultimei ere glaciare, o dată cu începutul retragerii marilor ghețari care acoperiseră Pământul. Oamenii s-au răspândit pe întreaga suprafață a planetei în urma acestor ghețari.

Holocenul este, de asemenea, epoca în care a dispărut Homo Neanderthalis și în care Homo Sapiens a cunoscut, ca specie, o înflorire fără precedent. Dar această expansiune extraordinară nu a avut loc fără costuri: Homo Sapiens a reușit să producă modificări în geologia profundă a planetei prin mineralele pe care le-a extras, prin gazele pe care le-a eliberat prin arderea combustibililor fosili și prin materialul radioactiv produs.

Noua epocă geologică, Antropocen, a debutat, se crede, în perioada de după al doilea război mondial, cunoscută sub numele de „Boom”. Atunci, cele mai multe țări de pe planetă au cunoscut o masivă expansiune industrială și economică.

Printre indicatorii răspândirii civilizației noastre pe toată suprafața planetei, indicii pentru arheologii viitorului, se numără aluminiul, plutoniul și plasticul.

Astfel, potrivit profesorului geolog Jan Zalasiewicz de la Universitatea din Leicester, aluminiul metalic este rarisim în natură, și doar în cantități mici. Aluminiul cu care suntem atât de familiarizați provine, practic, din minereuri în care aluminiul formează compuși cu alte elemente, și care au fost procesate, extrăgându-se aluminiul care apoi a fost folosit la fabricarea unui mare număr de obiecte. Aceste obiecte, din care doar o mică parte au fost reciclate, au ajuns la fiare vechi și au răspândit peste tot în natură aluminiul într-o formă care la origine fusese atât de rară: aluminiul metalic.

Un alt produs secundar al dezvoltării noastre tehnologice este plutoniul. Element foarte, foarte rar în natură, acesta a umplut brusc Pământul începând cu era atomică. Testarea bombelor nucleare a aruncat în atmosferă mari cantități de plutoniu care s-a așezat apoi pe sol în cantități detectabile destul de ușor.

În sfârșit, plasticul, care a început să fie fabricat în mari cantități în anii ’50, s-a răspândit incontrolabil pe toată suprafața Terrei și este acum omniprezent.

Un alt indicator al intrării într-o nouă eră geologică este omogenizarea biologică a Pământului. Un mare număr de specii s-au răspândit pe tot globul în urma acțiunii omului, direct sau indirect, transportate uneori involuntar dintr-o parte a globului în alta, de exemplu în apa de balast a navelor mari, și deseori înlocuind populația nativă de organisme din mediul în care au ajuns.

Așadar, se pare că știm, în general, când a apărut Antropocenul: în decursul anilor ’50 din secolul al XX-lea. Mai rămâne ca oamenii de știință să aleagă unde este locul care demonstrează în mod cel mai reprezentativ această schimbare a Pământului cauzată de oameni. Pe lista de locuri candidate se află recife de corali din Australia, straturi de nămol din Canada și gheața din Antarctica. Procedura de selectare este în curs de desfășurare, în prezent așteptându-se crearea unei liste scurte de situri în urma voturilor acordate de oamenii de știință.

Indiciile menționate mai sus și altele asemenea lor vor putea servi arheologilor dintr-un viitor îndepărtat la cunoașterea civilizației umane și a modului în care aceasta a schimbat planeta care a găzduit-o. „Toate clădirile și drumurile noastre se vor fi prăbușit cu mult înainte de atunci, dar schimbările subtile pe care le-am făcut sedimentelor vor persista și vor arăta că o civilizație globală a dominat cândva această planetă cu efecte de durată”, a arătat Zalasiewicz.