Persanii, deciziile și alcoolul. Cum se luau hotărârile importante în Persia Antică

5

În Convorbirile lui Herodot despre Persani, el scria (Cartea I, capitolul 133) că ei decid asupra problemelor importante începând prin a se îmbăta. Apoi, beți fiind, începeau dezbaterea în urma căreia ajungeau la o concluzie. În ziua următoare, când se trezeau cu toții, hotărau dacă doresc să-și mențină decizia luată. Dacă da, așa și făceau. Dacă însă soluția găsită nu li se mai părea bună, o abandonau și porneau de unde plecaseră. Adică se îmbătau din nou. Însă Herodot menționa că ei făceau și contrariul: adică, dacă inițial deliberau în stare de trezie, decizia finală o luau ulterior, după ce se îmbătau.

Dar oare era aceasta o metodă bună de a lua o decizie? Știau persanii ce știau!

Pe lângă faptul că băutura făcea ca „ședința” să fie mult mai interesantă și distractivă, ceea ce era într-adevăr folositor la influența alcoolului era absența inhibițiilor. În stare de ebrietate, omul este mai puțin rezervat în decursul dezbaterii, el fiind capabil să propună idei îndrăznețe pe care, altfel, în stare de trezie, ar fi ezitat să le exprime. În plus, omul beat nu prea șovăie să-și calce conlocutorii pe bătături. De asemenea, oamenii nu sunt atât de predispuși să se alinieze sub comanda vocii celei mai carismatice, prin urmare astfel se obținea un real consens, în loc ca oamenii să se încline în fața personalității dominante. Bineînțeles, până să se ajungă la un astfel de consens, lucrurile erau gălăgioase și aprinse, dar merita!

Strategia opusă, în schimb, aceea de a delibera în stare de trezie și apoi de a lua decizia în stare de ebrietate, nu pare o idee prea grozavă. Starea de impulsivitate pe care ți-o dă alcoolul va îndemna la o cedare nechibzuită la cele hotărâte anterior.  De multe ori nici nu este nevoie de contribuții „chimice”, este suficient ca decizia să fie majoră, cu o miză importantă, pentru a ne induce o stare mentală modificată, „încinsă”, după cum o descrie Dan Ariely, economist comportamental, în cartea sa Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions (Irațional în mod previzibil: Forțele ascunse care ne făuresc deciziile).

Ariely a explicat modul în care oamenii „încinși”, incitați emoțional, iau decizii pe care nu le-ar fi luat în stare de calm și luciditate. Economiștii comportamentali au demonstrat pericolele luării de decizii „la cald” versus „la rece” în numeroase situații, inclusiv în conjuncturi legate de afaceri. Gândiți-vă la ceea ce este cunoscut drept „febra licitației”, sau stimularea competitivă, în care participanții la licitații sau la alte situații de competiție adoptă o atitudine „câștigă cu orice preț”, în care a câștiga nu mai are mare legătură cu atingerea scopului, ci mai ales despre a „bate” concurența. Negociatorii iscusiți cunosc această tendință și manipulează potențialii clienți, creând ideea unor rivali fără nume și a unei stringențe de timp, fără ca acestea să existe.

Probabil că, la persani, ideea de bază era că un lucru important trebuie cântărit din mai multe unghiuri, folosindu-se de multiple stări mentale. Ei declanșau o „dezgolire” a punctelor de vedere, atunci când permiteau o analiză într-o stare de subiectivitate și emoționalitate indusă pe cale bahică, pe care o completau ulterior printr-o dezbatere în stare de trezie și în condiții de obiectivitate. Succesul lor vorbește de la sine, din moment ce au stăpânit o mare parte din Asia centrală și de vest timp de aproape 300 de ani.