„Stânga! Cealaltă stânga!” De ce mulți oameni confundă stânga cu dreapta

4

Există surprinzător de mulți oameni care au această dificultate. Mai precis, una din șase persoane încurcă stânga cu dreapta, iar cercetătorii încep să înțeleagă motivele.

În general se știe că un adult nu are nicio problemă în a deosebi stânga de dreapta, însă în realitate această distincție nu este facilă pentru mulți, și chiar și în cazul persoanelor care nu se percep a avea probleme, pot face alegerea inversă dacă există surse de distragere a atenției, cum ar fi zgomotul ambiental sau întrebări fără legătură cu subiectul.

Ineke van der Ham, profesor de neuropsihologie la Universitatea Leiden din Olanda, afirmă că „Nimeni nu are dificultăți în a spune că [ceva este] în față și în spate, sau sus și jos. Dar a deosebi stânga de dreapta este diferit. Este din cauza simetriei și pentru că, atunci când te întorci, este invers, ceea ce face ca lucrurile să fie atât de confuze”.

De ce este totuși mult mai ușor pentru unii oameni să deosebească stânga de dreapta este? Oamenii de știință încep să înțeleagă abia acum ceea ce este, de fapt, un proces destul de complex, care face apel la memorie, limbaj, procesare vizuală și spațială și rotație mentală.

În primul rând, conform studiilor, aproximativ una din 10 persoane este stângace. Un studiu realizat la Universitatea din Oxford a identificat de curând patru regiuni din ADN-ul uman cu rol determinant în faptul că o persoană este stângace sau dreptace. Stângacii prezintă „mutații” în patru gene care codifică citoscheletul organismului (scheletul complex care se află în interiorul celulelor pentru a le organiza). Creierul persoanelor cu aceste mutații a revelat la scanare o structură diferită a materiei albe, și în plus partea stângă și partea dreaptă a creierului stângacilor este mai bine conectate decât la dreptaci.

„Unele persoane pot deosebi dreapta de stânga în mod natural, pur și simplu o pot face fără să se gândească. Dar alții trebuie să treacă printr-un proces” aflăm de la Gerard Gormley, medic de familie și profesor clinician la Universitatea Queen’s din Belfast, Irlanda de Nord.

Un alt studiu, realizat de Gormley și o echipă de colegi, a analizat cum iau studenții la medicină deciziile stânga-dreapta. „În primul rând, trebuie să faci diferența în capul tău” a arătat expertul.

Conform experiențelor descrise de participanții la studiu, cei care nu au un răspuns instantaneu în minte trebuie să recurgă la diverse tehnici. Unii au vorbit despre formarea literei L cu degetul mare și arătător, alții s-au gândit ce mână folosesc pentru a scrie sau pentru a cânta la chitară. Se pare că sunt oameni care își aleg drept referință un tatuaj sau piercing.

Etapa a doua, după ce și-au dat seama care parte este stânga sau dreapta altcuiva, este o operație de rotire în minte pentru a ajunge, mental vorbind, cu fața în aceeași direcție cu cealaltă persoană.

„Dacă sunt cu fața la tine, mâna mea stângă va fi opusă mâinii tale drepte”, declară Gormley. „Această idee de a roti mental un obiect adaugă un grad suplimentar de complexitate”.

Echipa condusă de Van der Ham a constatat, în cursul cercetărilor lor, că aproape jumătate dintre cei patru sute de participanți la studiu au raportat folosirea unei strategii legată de mână pentru a face diferența.

În cadrul studiului, cercetătorii au aplicat un test numit „testul Bergen”, în cadrul căruia participanții au privit imagini cu oameni aflați fie cu fața spre ei, fie cu spatele la ei, cu brațele în diferite poziții, și li s-a cerut să determine care este mâna stângă sau dreaptă. „Pare simplu, dar este destul de frustrant dacă trebuie să faci o sută de astfel de alegeri cât mai repede”, a declarat cercetătoarea.

Diverse faze ale experimentului au arătat grade diferite de „debusolare”. Când au stat cu mâinile pe o masă în fața lor și uitându-se la „ceafa” imaginii, subiecții au fost rapizi și preciși. La fel, dacă imaginea arăta un om cu fața la participant, dar cu mâinile încrucișate, astfel încât mâna stângă să fie în aceeași parte cu mâna stângă a participantului, participanții la studiu s-au descurcat mai bine.

De asemenea în cazul altor scenarii legate de mâinile participanților (așezarea lor în diverse poziții, vizibile sau acoperite etc.), niciuna din schimbări nu a modificat semnificativ rezultatele. Prin urmare, subiecții au putut distinge dreapta de stânga fără să a avea nevoie să își vadă mâinile.

Cercetătorii afirmă că acest lucru dovedește implicarea organismului în acest proces. „Nu am rezolvat complet problema. Dar am fost capabili să identificăm corpurile noastre ca fiind un element cheie în a deosebi stânga de dreapta”, a declarat Van der Ham.

Motivul pentru care capacitatea de a deosebi stânga de dreapta este diferită de la om la om nu este încă foarte clar, dar se pare că există câteva elemente determinante. Astfel, cu cât corpul unei persoane este mai asimetric (de exemplu în ceea ce privește preferința mâinii cu care scrie), cu atât mai ușor îi este să deosebească stânga de dreapta.

Însă abilitatea de a deosebi repede stânga de dreapta ar putea fi ceva învățat în copilărie, când se deprind elementele de cogniție spațială. „Dacă copiii sunt lăsați să găsească drumul, dacă îi lași pur și simplu să meargă în față câțiva metri și să ia decizii, aceia sunt copiii care ajung să fie navigatori mai buni”, spune cercetătoarea.